Sa ne-naltam in dragostea pioasa
Ce ne pastreaza cerul la feresti
Si sa ne bucuram ca sunt acasa
Martirii suferintei romanesti.

Ca nu i-a sters din tara zanganitul
De fiare vechi al hidrei dusmanesti,
C-au inventat prin moarte acest titlu
Martirii suferintei romanesti.

Cand, fara mila, rupti au fost pe roata,
Imperiile confiscau nadejdi
Sa cada in robie disperata
Martirii suferintei romanesti.

Istorie, te-au tot strambat mai marii,
Dar tu un adevar de rana esti
Te-au scris cu sange, nu in cancelarii,
Martirii suferintei romanesti.

Sa nu fii tu proprietatea sluta,
A purtatorilor de cnut si clesti,
Ci sa pastrezi ce-ti dau ca te ajuta, 
Martirii suferintei romanesti.

Cu sange si tarana te amestici
Dar si cu zbor de aripi vulturesti
Ca-s neam de vulturi, nu cocosi domestici,
Martirii suferintei romanesti.
Ca n-au putut nedreptele imperii
Sa ne dreseze tara cu povesti,
Ca nu sunt indivizi, ci sunt puzderii,
Martirii suferintei romanesti.

Pe unde calci aici miroase-a sange
Si-o tara a durerii regasesti,
O patrie de mame care-si plange
Martirii suferintei romanesti.

Dar si un neam zidit ca o ostire,
Langa prezentul mainii vitejesti,
Ce apara-n dreptate si iubire
Martirii suferintei romanesti.

Nu intr-un valmasag monden promiscuu,
Ci pe un plai curat traiesti, trudesti
Tu, neam al meu, cinstind in obeliscuri
Martirii suferintei romanesti.

Veniti, Romani, sa dam din datoria
Fata de vremea falei stramosesti
Si dragostea pioasa si mandria
Si truda pentru Daco-Romania
Gatiti si noi sa fim cat vesnicia
Martirii suferintei romanesti.