Sacrificii mereu
Sacrificii tot mereu
Sacrificii tara mea, poporul meu
Ne e greu, ne e greu
Ni-i din ce in ce mai greu,
Ne-a uitat pe Pamant Dumnezeu.

Fericirea pe-aici se amana
Ca o biata minciuna de rand
In reteta aceasta pagana
Unde crima se face razand.

Cum traieste in noi legea fricii
Intr-un cinic suvoi imoral,
Ni se cer permanent sacrificii
Pentr-un inexistent ideal.

Intr-o tara mereu vinovata
Ca-ntr-o ultima casa de schimb,
De trait n-avem timp niciodata
De murit mai gasim cate-un timp.

Iar acei ce la jertfe ne cheama
Ne arata cinstit ca apoi
Noi putem sa murim fara teama
Ei oricum vor trai pentru noi.

E un sah de-o morala bizara
Construit pe un straniu atu
Ca pionii au dreptul sa moara
Iar ceilalti datoria sa nu.

Dar acestea sunt simple cuvinte,
Ca-n intregul cosmar care e
Noi murim si promitem fierbinte
Nici sa nu intrebam pentru ce.
 

(2001)