Ajuns pe-o vale lang-un rau in spume,
Asa cum scris-a pana de poet,
Batranul Stefan glasui incet
Catre Sihastrul ce-a fugit de lume.

Cand auzii ca trupul tarii zace
M-am rasucit la Putna in mormant
Si-am rasturnat cinci veacuri de pamant
De pe pieptarul meu sa vin incoace.

Au ma inseala ochiul ce se zbate
Sau nu m-ajuta mintea sa-nteleg,
Hotarul drept vi l-am lasat intreg
Si acum gasesc Moldova jumatate.

Vandut-ati oare hoardelor de-afara
La targul vremii vreuna din mosii
Eu nu gasesc pe lume bogatii
Ce mi-ar putea plati un colt de tara.

Tarziu de tot in noaptea de taciune
Cu ochii grei de-atata nepatruns
Se-nvrednici Sihastrul de raspuns:
Maria Ta, eram in rugaciune.

Dar nu purta in suflet indoiala
Cum ca plaiesii si-au iesit din minti,
Precupetind Moldova pe arginti
Cum ai avut in cuget banuiala.

Ei zac in lanturi langa malul marii,
Sau trag in juguri puse de calai.
Iar bicele nu le rotesc ai tai
Si bratul ce loveste nu-i al tarii.

Maria Ta, insenineaza-ti fata,
Arcasii n-au uitat sa dea la semn,
Asteapata doar un chiot de indemn,
Sa rupa lantul si sa ia saneata.

Si vom cladi biserica frumoasa, 
Cat tine cerul bolta coviltir,
Sa-ncapa neamu-ntreg sub patrafir,
Si sa ne-aduci pe toti cuminecati acasa.